joi, 17 februarie 2011

Faza reala

Pleaca prietena mea de acasa la scoala. Cu tramvaiul. Pe Splaiul Independentei, in zona hotelului Napoca, se opreste tramvaiul. Nu poate trece din cauza unei masini parcate pe linia de tramvai.

Trec 15 minute, timp in care toata lumea astepta sa vina soferul sa-si mute Matizul. Apare o blonda(care poate ar trebui sa dea teste suplimentare la scoala de soferi), se indreapta spre Matiz si vrea sa-l deschida. Isi da seama ca nu poate, pentru ca a reusit sa-si inchida cheile in masina. Toata lumea rade.

Nu stiu cine a fost cu ideea, dar se dau jos din tramvai sase barbati si iau Matizul pe sus si il muta pe trotuar. Toata lumea rade.

Faza reala intamplata azi pe la 10. Din pacate, reporterul de teren nu s-a gandit sa faca poze.

luni, 7 februarie 2011

Batranul sofer

Acum un an si ceva stateam in Zorilor in chirie. Seara, pe la 9 si ceva, mergeam spre magazinul din cartier sa-mi cumpar ceva de mancare.

Pe drum ma opreste un batran cam la 60 de ani, intrebandu-ma unde e sala sporturilor (pentru cine nu e din Cluj, locul unde l-am intalnit era cam la 45 de minute de sala sporturilor). Il indrum in directia buna, directie in care aveam si eu de mers vreo suta de metri.

Mergand in aceeasi directie, batranul se apuca sa imi povesteasca cum a ramas el cu camionul defect, ca are marfa scumpa si care nu e asigurata, ca are nevoie de ajutorul altor camionagii pe care spera sa-i gaseasca la sala sporturilor, ca a ramas fara bani, nevasta-sa nu-i poate trimite bani numai maine si tot asa. Eu il aprobam si il compatimeam in sufletul meu.

Cand sa se desparta drumurile noastre imi zice batranul: “Cu toata rusinea, va rog, daca puteti, sa-mi dati bani sa-mi iau un corn si un iaurt.” Eu, copil bun, ii dau 10lei, el imi multumeste si pleaca mai departe.
Tre sa recunosc ca, atata timp cat a fost langa mine, nu m-am gandit ca ar putea fi vreo faza gen Filantropica. Dupa ce a plecat parca m-a incercat o banuiala. Am lasat-o balta, cu gandul ca daca asa frumos poate povesti, si-a meritat banii, chiar daca erau minciuni.

Saptamana trecuta veneam de la servici. De data asta in Manastur (sau Jungla de Beton, cum e cunoscuta popular intre clujenii civilizati). Ghici cu cine ma intalnesc? Bingo! Ghici cine a ramas iar cu camionul si cauta de data asta parcarea de la Cora? Da, el era.

L-am lasat sa-si spuna povestea si cand a ajuns la partea cu ”Cu toata rusinea, va rog, daca puteti, sa-mi dati bani sa-mi iau un corn si un iaurt.” am spus nu si i-am intors spatele.

Dispretuiesc cersetorii. Niciodata nu le dau bani. Pot sa vad o tiganca cu un copil de un an in brate, descult, iarna si nu am nici o mustrare de constiinta ca nu ii dau bani. Eu muncesc pentru banii mei. Eu nu fac copii pana nu am cu ce sa-i cresc. Nu ma intereseaza ca ea nu are lapte sa-i dea copilului. E datoria ei sa-l creasca daca l-a facut si sa munceasca pentru bani, nu sa intinda mana.

Oare trebuia sa-i explic soferului ca ne-am mai intalnit?

joi, 3 februarie 2011

Liniile RATUC si personalitatea lor

Cu ce mergi la servici? Daca folosesti transportul in comun, probabil ca ai observat ca fiecare linie are o personalitate. Personalitate data de calatorii din bus(folosesc bus indiferent daca discut despre autobus, tramvai sau troleibus).

P7210568_1

Exemple:

  • 35 (Zorilor-Piata Garii) – este clar busul studentilor. Tot Observatorul traieste cu 35-ul. Eu am depins de el 4 ani. Studentii din Obs au scoala in centru(Poli, Medicina). E un bus vesel, plin de viata, cu glume, drame si vesnic grabit. Alearga pe Calea Turzii de parca e ultima calatorie pe care o face.
  • 25 (Manastur-Gheorgheni) – este busul care te duce #lamall. Intotdeauna populat cu pitzi si cocalari, domnisoare clar scarbite de transportul in comun, care regreta profund faptul ca trebuie sa suporte mirosul si compania mediocrilor pentru a ajunge la raiul cumparaturilor. Este un bus cu susoteli, fitze si figuri, plase de la Zara si Auchan tinute cu mandrie pe drumul de intoarcere.
  • 102 (Manastur-Bulevardul Muncii) – este busul muncitorilor. Face legatura intre un cartier de 100 000 de muncitori si fabricile unde lucrau toti acum 20 de ani. Este mereu plin, totdeauna grabit spre Muncii si linistit spre casa, obosit de nesomn dimineata si de epuizare dupa-masa, galagios si furios ca un strungar proaspat iesit din schimb.
  • 9 (Manastur-Piata Garii) – este busul care duce studentii din Hasdeu la gara. Vinerea grabit ca scapa trenul, duminica plin cu sacose si miros de sarmale, snitele, slanina afumata si borcane cu castraveti acri.
  • 30 (Marasti-Grigorescu)-este cel mai batran dintre busuri. Este busul care duce batranii din Grigorescu la Piata Marasti. Intotdeauna linistit (doar nu vrem sa scuturam prea tare batraneii, sa nu se trezeasca), cu cozi de patrunjel verde care ies din plase de fas pline cu cartofi si orez, cu gandul departe si demult, in vremuri cand Clujul era mult mai mic si cand, mergand pe strada, se salutau si cunosteau cu jumatate din trecatori.

P7210569_1

Deocamdata atat despre personalitatea liniilor Ratuc. Alta data, poate mai multe. Uitati-va in jurul vostru cand e plin de oameni si veti avea de invatat…