luni, 7 februarie 2011

Batranul sofer

Acum un an si ceva stateam in Zorilor in chirie. Seara, pe la 9 si ceva, mergeam spre magazinul din cartier sa-mi cumpar ceva de mancare.

Pe drum ma opreste un batran cam la 60 de ani, intrebandu-ma unde e sala sporturilor (pentru cine nu e din Cluj, locul unde l-am intalnit era cam la 45 de minute de sala sporturilor). Il indrum in directia buna, directie in care aveam si eu de mers vreo suta de metri.

Mergand in aceeasi directie, batranul se apuca sa imi povesteasca cum a ramas el cu camionul defect, ca are marfa scumpa si care nu e asigurata, ca are nevoie de ajutorul altor camionagii pe care spera sa-i gaseasca la sala sporturilor, ca a ramas fara bani, nevasta-sa nu-i poate trimite bani numai maine si tot asa. Eu il aprobam si il compatimeam in sufletul meu.

Cand sa se desparta drumurile noastre imi zice batranul: “Cu toata rusinea, va rog, daca puteti, sa-mi dati bani sa-mi iau un corn si un iaurt.” Eu, copil bun, ii dau 10lei, el imi multumeste si pleaca mai departe.
Tre sa recunosc ca, atata timp cat a fost langa mine, nu m-am gandit ca ar putea fi vreo faza gen Filantropica. Dupa ce a plecat parca m-a incercat o banuiala. Am lasat-o balta, cu gandul ca daca asa frumos poate povesti, si-a meritat banii, chiar daca erau minciuni.

Saptamana trecuta veneam de la servici. De data asta in Manastur (sau Jungla de Beton, cum e cunoscuta popular intre clujenii civilizati). Ghici cu cine ma intalnesc? Bingo! Ghici cine a ramas iar cu camionul si cauta de data asta parcarea de la Cora? Da, el era.

L-am lasat sa-si spuna povestea si cand a ajuns la partea cu ”Cu toata rusinea, va rog, daca puteti, sa-mi dati bani sa-mi iau un corn si un iaurt.” am spus nu si i-am intors spatele.

Dispretuiesc cersetorii. Niciodata nu le dau bani. Pot sa vad o tiganca cu un copil de un an in brate, descult, iarna si nu am nici o mustrare de constiinta ca nu ii dau bani. Eu muncesc pentru banii mei. Eu nu fac copii pana nu am cu ce sa-i cresc. Nu ma intereseaza ca ea nu are lapte sa-i dea copilului. E datoria ei sa-l creasca daca l-a facut si sa munceasca pentru bani, nu sa intinda mana.

Oare trebuia sa-i explic soferului ca ne-am mai intalnit?

10 comentarii:

  1. ah, și eu m-am întâlnit de câteva ori cu tipu ăla, exact aceeași poveste :))

    RăspundețiȘtergere
  2. @szili90 oare de cate ori crede ca merge povestea in oras?

    RăspundețiȘtergere
  3. ooo il stiu pe ala, mie imi cerea bani sa mearga cu trenu' pana'n dej...:-))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dan ar fi tare sa avem macar o poza cu tipul

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi se pare savuros inceputul, partea in care iesi la lasatul serii sa-ti cumperi mancare. Io cred ca i-ai dat bani pentru ca era intre tine si mancare si pentru ca, in buna traditie barbateasca, nu poti sa gandesti cu burta goala. :))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Mâna întinsă care nu spune o poveste ... nu primește pomană! "Filantropica"

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu stau in Bucuresti. Acolo e o baba cersetoare care-si face veacul in zona metrou Universitate. La asta am vazut o adevarata lectie de actorie. Se milogeste de tine atat de autentic incat iti da senzatia ca plange si iti vine sa-i dai bani, atat pare de sarmana. Prima data m-a pacalit dar vazind-o mereu cu aceiasi mina si cu aceiasi voce stinsa m-am prins ca joaca. Faza tare a fost zilele trecute cand am trecut pe langa ea si am vazut-o vorbind la mobil. M-a apucat rasul instantaneu. Asa ca daca treceti vreodata prin Bucuresti nu miluiti babe plangacioase :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Voicu eu din principiu nu dau bani la cersetori. dar tipul asta m-a prostit prima data.

    RăspundețiȘtergere