De la rasulcamedicament.blogspot.com la dragosmone.ro

In 2008 m-am gandit sa deschid un blog, un loc unde sa le pot arata prietenilor mei prin intermediul pozelor, faze tari surprinse in oras si nu numai. Am incercat sa gasesc comicul in realitatea care ne inconjoara, realitate de multe ori neplacuta.
Asa a aparut rasulcamedicament.blogspot.com, cu tag-line “Doar rasul ne mai salveaza”. Ca sa fiu sincer, un alt motiv pentru care mi-am facut blog a fost nevoie de o lista cu blogurile pe care le citesc, lista care sa imi arate si cand apar posturi noi. A functionat. Apoi am descoperit feedreaderul pe care il folosesc cu drag si spor.
Acum a venit vremea pentru .ro

Pe dragosmone.ro voi incerca sa cresc un pic. Nu mai am timp de mers prin oras si fotografiat dacii pe care scrie golan xxxl, nici buldoexcavatoare cu semn de taxi deasupra sau betivi dormind la umbra. Asa ca ma pun pe scris. Nu promit cate un post zilnic, dar voi incerca. Nu va asteptati sa gasiti aici subiecte politice, sport sau poze din can-can. Voi incerca sa privesc lucrurile serioase dintr-o perspectiva comica, sa va fac sa zambiti. Destui sunt cei care ne fac sa ne incruntam. In acelasi timp, voi continua si cu pozele tari de prin oras.
Nu-mi cereti sa fiu serios si eu nu va voi cere sa imi dati de baut.dragosmone.ro

Faza reala

Pleaca prietena mea de acasa la scoala. Cu tramvaiul. Pe Splaiul Independentei, in zona hotelului Napoca, se opreste tramvaiul. Nu poate trece din cauza unei masini parcate pe linia de tramvai.

Trec 15 minute, timp in care toata lumea astepta sa vina soferul sa-si mute Matizul. Apare o blonda(care poate ar trebui sa dea teste suplimentare la scoala de soferi), se indreapta spre Matiz si vrea sa-l deschida. Isi da seama ca nu poate, pentru ca a reusit sa-si inchida cheile in masina. Toata lumea rade.

Nu stiu cine a fost cu ideea, dar se dau jos din tramvai sase barbati si iau Matizul pe sus si il muta pe trotuar. Toata lumea rade.

Faza reala intamplata azi pe la 10. Din pacate, reporterul de teren nu s-a gandit sa faca poze.

Batranul sofer

Acum un an si ceva stateam in Zorilor in chirie. Seara, pe la 9 si ceva, mergeam spre magazinul din cartier sa-mi cumpar ceva de mancare.

Pe drum ma opreste un batran cam la 60 de ani, intrebandu-ma unde e sala sporturilor (pentru cine nu e din Cluj, locul unde l-am intalnit era cam la 45 de minute de sala sporturilor). Il indrum in directia buna, directie in care aveam si eu de mers vreo suta de metri.

Mergand in aceeasi directie, batranul se apuca sa imi povesteasca cum a ramas el cu camionul defect, ca are marfa scumpa si care nu e asigurata, ca are nevoie de ajutorul altor camionagii pe care spera sa-i gaseasca la sala sporturilor, ca a ramas fara bani, nevasta-sa nu-i poate trimite bani numai maine si tot asa. Eu il aprobam si il compatimeam in sufletul meu.

Cand sa se desparta drumurile noastre imi zice batranul: “Cu toata rusinea, va rog, daca puteti, sa-mi dati bani sa-mi iau un corn si un iaurt.” Eu, copil bun, ii dau 10lei, el imi multumeste si pleaca mai departe.
Tre sa recunosc ca, atata timp cat a fost langa mine, nu m-am gandit ca ar putea fi vreo faza gen Filantropica. Dupa ce a plecat parca m-a incercat o banuiala. Am lasat-o balta, cu gandul ca daca asa frumos poate povesti, si-a meritat banii, chiar daca erau minciuni.

Saptamana trecuta veneam de la servici. De data asta in Manastur (sau Jungla de Beton, cum e cunoscuta popular intre clujenii civilizati). Ghici cu cine ma intalnesc? Bingo! Ghici cine a ramas iar cu camionul si cauta de data asta parcarea de la Cora? Da, el era.

L-am lasat sa-si spuna povestea si cand a ajuns la partea cu ”Cu toata rusinea, va rog, daca puteti, sa-mi dati bani sa-mi iau un corn si un iaurt.” am spus nu si i-am intors spatele.

Dispretuiesc cersetorii. Niciodata nu le dau bani. Pot sa vad o tiganca cu un copil de un an in brate, descult, iarna si nu am nici o mustrare de constiinta ca nu ii dau bani. Eu muncesc pentru banii mei. Eu nu fac copii pana nu am cu ce sa-i cresc. Nu ma intereseaza ca ea nu are lapte sa-i dea copilului. E datoria ei sa-l creasca daca l-a facut si sa munceasca pentru bani, nu sa intinda mana.

Oare trebuia sa-i explic soferului ca ne-am mai intalnit?

Liniile RATUC si personalitatea lor

Cu ce mergi la servici? Daca folosesti transportul in comun, probabil ca ai observat ca fiecare linie are o personalitate. Personalitate data de calatorii din bus(folosesc bus indiferent daca discut despre autobus, tramvai sau troleibus).

Exemple:

• 35 (Zorilor-Piata Garii) – este clar busul studentilor. Tot Observatorul traieste cu 35-ul. Eu am depins de el 4 ani. Studentii din Obs au scoala in centru(Poli, Medicina). E un bus vesel, plin de viata, cu glume, drame si vesnic grabit. Alearga pe Calea Turzii de parca e ultima calatorie pe care o face.
• 25 (Manastur-Gheorgheni) – este busul care te duce #lamall. Intotdeauna populat cu pitzi si cocalari, domnisoare clar scarbite de transportul in comun, care regreta profund faptul ca trebuie sa suporte mirosul si compania mediocrilor pentru a ajunge la raiul cumparaturilor. Este un bus cu susoteli, fitze si figuri, plase de la Zara si Auchan tinute cu mandrie pe drumul de intoarcere.
• 102 (Manastur-Bulevardul Muncii) – este busul muncitorilor. Face legatura intre un cartier de 100 000 de muncitori si fabricile unde lucrau toti acum 20 de ani. Este mereu plin, totdeauna grabit spre Muncii si linistit spre casa, obosit de nesomn dimineata si de epuizare dupa-masa, galagios si furios ca un strungar proaspat iesit din schimb.
• 9 (Manastur-Piata Garii) – este busul care duce studentii din Hasdeu la gara. Vinerea grabit ca scapa trenul, duminica plin cu sacose si miros de sarmale, snitele, slanina afumata si borcane cu castraveti acri.
• 30 (Marasti-Grigorescu)-este cel mai batran dintre busuri. Este busul care duce batranii din Grigorescu la Piata Marasti. Intotdeauna linistit (doar nu vrem sa scuturam prea tare batraneii, sa nu se trezeasca), cu cozi de patrunjel verde care ies din plase de fas pline cu cartofi si orez, cu gandul departe si demult, in vremuri cand Clujul era mult mai mic si cand, mergand pe strada, se salutau si cunosteau cu jumatate din trecatori.

Deocamdata atat despre personalitatea liniilor Ratuc. Alta data, poate mai multe. Uitati-va in jurul vostru cand e plin de oameni si veti avea de invatat…

ClujLife Awards

Sa incepem cu ce e esential: 360 de doze de bere.

Acum ca v-am captat atentia, sa va spun cum le puteti castiga: ClujLife organizeaza un concurs intre brandurile de pe piata distractiei din Cluj. Exista 15 categorii unde publicul poate vota. Detalii pe ClujLife.

Ce trebuie sa faceti pentru bere? Sa completati formularul de aici: http://www.clujlife.com/awards cu alegerile voastre si intrati in concursul pt 360 de doze de bere(adica aproape una pe zi, timp de un an).

O situatie intermediara a uneia dintre categoriile din proiect (via WikiCLeak):

 

Puteti vota pana pe 7 februarie.

Cum a fost la “Din ON in OFF”

Aseara a avut loc acea intalnire care va ramane in memoria viitoarei comunitati on-line din Cluj, ca Inceputul.

A fost prima intalnire de bloggeri, primul event marca TVdece care a avut ca scop transformarea individualitatilor intr-o comunitate ( dupa cum bine zice #Zicu).

Ce mi-a placut a fost faptul ca, in ciuda abordarii unor teme destul de formale, toata lumea a fost relaxata si s-a implicat in dezbatere. Ce am retinut eu din discutii( azi observ mici lacune in memorie, banuiesc ca nu au legatura cu berile baute):

1. Oana ne-a vorbit despre: “Cine sunt eu în online şi cine sunt în offline? Sunt două branduri personale, sau e acelaşi?” In mare, daca iti creezi o imagine in online care difera puternic de cea reala, din offline e bai. Prezenta ta in sousal midia trebuie sa fie sustinuta si in real life de o personalitate puternica. Cunoasteti genul: zmeu pe net( te rup, esti prost, iti arat eu!) care, ajungand fata in fata cu “prostul”, devine un mielusel si o da pe “m-ai inteles gresit / nu trebuia sa o iei asa”?

PS: Peruca a fost bestiala.

2. O prezenta care m-a surprins intr-un mod placut a fost Paul aka Elfutz care a incercat sa raspunda la intrebarea “Avem o comunitate, ce facem cu ea?”. O prezentare argumentata, cu idei bune, exemple adecvate si care a generat discutii destul de aprinse (la modul bun, in sensul ca multa lume vroia sa puna intrebari si sa dea raspunsuri). Omul asta  a stiut despre ce vorbeste. Comunitatea incepe de la individ. Daca vrei sa fii ajutat, primul pas este sa ajuti la randul tau si sa-i demonstrezi “aproapelui tau”(no Jesus talk) ca doar impreuna va puteti ridica.

3. Ruben a zdruncinat cateva pareri ale ciripitorilor, punand bazele unui cod de “Bune practici pe twitter: ce să şi ce să nu.” Cateva idei din seria Asa NU:

• NU incepeti pe twitter discutii care isi au locul pe messenger  ( Ba Mihai, te rog eu sa ma ierti ca ti-am luat pozele din articol si le-am publicat ca ale mele).
• NU anuntati un om pe twitter ca are mail/comentariu pe blog/DM ( @mihai vezi ca ai mail/DM. @boule stiu ca am primit mail, am la dispozitie 30 de aplicatii care-mi spun asta si pe restul oamenilor [care, din pacate, te urmaresc] nu-i intereseaza.
• NU mai produceti zgomot inutil ( Inainte twitter te intreba: What are you doing? Acum te intreaba:”What’s happening now?” )
• NU mai porniti si sustineti #hashtaguri inutile, care nu au relevanta( stiti voi care )

4. Spi-Oana a incercat sa surprinda tendintele actuale din on-line “Cum văd eu blogging-ul în 2011”. Inca de la inceputul anului s-a un avant nou in blogging, oamenii au inceput sa scrie mai mult, a trecut acel moment in care multi sustineau: Social Media e noul negru, twitterul nu mai rupe ca la inceput ( in fond e doar o unealta ), facebook se dezvolta in acelasi ritm ametitor, dar oamenii se intorc la blog. Acolo ai libertate deplina si poti sa-ti exprimi nelimitat ideile.

5. Eu am incercat sa demonstrez “De ce are nevoie online-ul de offline?”. Ideea este ca scopul nostru in online si nu numai e sa crestem, sa ne dezvoltam. Cum putem face asta? Doar invatand. Inveti din experienta proprie ce e bine si ce nu, dar mai bine este cand inveti din experienta altora.

Onlineul ofera posibilitati de invatare si dezvoltare prin comunicare deosebite. Este prezent in viata noastra (poate) mai mult decat ar trebui. Indiferent cate variante de comunicare ne-ar oferi, nu poate ajunge la nivelul comunicarii directe, fata in fata. Prin internet poti comunicia prin: imagine, sunet, text, video, dar pierzi  canalele paraverbale, gesturi, mimica, subtilitati ale comunicarii.

Participand la intalniri/discutii/baute(de ce nu?) cu alti bloggeri avem ocazia sa ne cunoastem, sa ne imprietenim, sa ne sudam intr-o comunitate care are ocazia sa  schimbe, sa influenteze mediul si societatea din care face parte.

Felicitarile mele organizatorilor, vorbitorilor si participantilor! Mai multe imagini aici (cefacemdiseara.ro multumim pentru poze!).

Inchei aceasta (prea) lunga postare cu intrebarea: v-a placut demonstratia mea culinara ca onlineul e mai fain in offline?

Idei in 140 de secunde

Stiu ca stiti (sau poate nu) dar va mai spun o data: maine seara de la 8, in Caffe Rab are loc primul eveniment marca TVdece: Din ON in OFF.

Ce presupune asta? O intalnire a online-ului Clujean care are ocazia sa discute liber pe niste teme care il privesc in mod direct. Scopul este sa ne intalnim, sa ne cunoastem mai bine si sa povestim relaxati niste subiecte care ar trebui sa ne intereseze.

Fiecare vorbitor va avea la dispozitie 140 de secunde in care sa-si exprime ideile. Subiectele de vineri si vorbitorii aferenti sunt:

1. Cine sunt eu în online şi cine sunt în offline? Sunt două branduri personale, sau e acelaşi? – Oana

2. Avem o comunitate, ce facem cu ea? - Elfutz

3. Bune practici pe twitter: ce să şi ce să nu. - Ruben

4. Cum văd eu blogging-ul în 2011. - 0gaza

5. De ce are nevoie online-ul de offline? – subsemnatul

Asa ca ne vedem vineri seara in Rab sa povestim, sa ne cunoastem, sa bem ceva si nu in ultimul rand, sa radem bine de tot.