“De ce bea lumea de Revelion?”

Domnul Sirb a lansat o intrebare in eterul blogosferic: De ce bea lumea de Revelion?

Initial m-am apucat sa-i scriu comentariu, apoi am vazut ca ma intind asa ca mi-am mutat raspunsul aici:

Eu merg pe ideea urmatoare:
De 365 de zile ma lafai in anul tocmai trecut. M-am atasat de el, ne-am imprietenit, am baut impreuna, am iubit impreuna, am ras impreuna...Ce mai? A fost omniprezent in viata mea in ultimele 365 de zile. Ceea ce e mai mult decat oricare din prietenii mei.
Si acum trebuie sa ne despartim. Eu tin la prietenii mei si ma gandesc cu jale ca pierd unul important. In fiecare an altul...astia parca sufera de o boala. E cam asemanator cu ce se intampla anual cu porcii.

(Banc un pic pe langa subiect: Un magar mergea pe drum si din spate il ajunge porcul:
- Ba magarule ce murdar esti! Esti tot jegos! Pe unde dracu te-a purtat stapanul? Si ce slab esti! Nu prea ti-a dat sa mananci! Si uite ce desagi mari ai... ce te incarca stapanul! Ce viata naspa...
La care magarul se intoarce spre porc:
- Auzi baaaaa!!! ... Mi se pare mie sau tu parca nu esti porcul de anul trecut?)

Sa revenim la subiect. Cand pierd un prieten in fiecare an sufar. Sunt constient ca in fiecare sfarsit de decembrie unul pleaca si vine altul. Dar ma simt asa…gol pe dinauntru cand ma gandesc ca nu-l voi mai vedea. Asa ca beau. Beau sa uit, beau de suparare ca pleaca cel vechi, beau de fericire ca vine cel nou.

Acum ti-am raspuns, stimate Ovi?